Tobie se ]nso@e\te cu Sarra.

	1 C_nd au ispr[vit de m_ncat \i de b[ut, au poftit s[ se culce. |i l-au dus pe t_n[r ]n odaie. 2 Acolo Tobie \i-a amintit de cuvintele lui Rafael; a scos din sac ficatul \i inima pe\telui \i le-a pus ]n c[@uia ]n care se ard mirodenii. 3 Mirosul de pe\te l-a oprit pe demon, care a fugit ]n @inuturile Egiptului de Susa. Rafael s’a dus acolo, i-a pus o piedic[ \i l-a legat fedele\ ]n c_mp. 
	4 Dup[ ce [p[rin@ii] au ie\it \i au ]nchis u\a od[ii, Tobie s’a ridicat din pat \i i-a zis [Sarrei]: „Sora mea, scoal[-te \i s[-L rug[m pe Domnul, cer_ndu-I s[ ne d[ruiasc[ mil[ \i m_ntuire”. 5 Ea s’a ridicat \i au ]nceput s[ se roage, cer_nd s[ li se dea m_ntuire. El a ]nceput astfel:
		„Binecuv_ntat e\ti Tu, Dumnezeul 
p[rin@ilor no\tri,
		\i binecuv_ntat fie numele T[u
		]n veci, din neam ]n neam!
		Cerurile \i toat[ f[ptura s[ Te binecuvinteze
		]n vecii vecilor!
	6	Tu e\ti Cel ce l-ai f[cut pe Adam
		\i i-ai dat-o ca ajutor \i sprijin, pe Eva, 
femeia lui;
		\i din am_ndoi s’a alc[tuit neamul omenesc.b 
		Tu e\ti Cel ce ai zis:
		«Nu este bine s[ fie omul singur;
		s[-i facem ajutor pe potriva lui». 
	7	|i acum, nu din pornirea sim@urilor
		o iau pe sora mea care e de fa@[,
		ci pentru plinirea unui visc.
		Porunce\te s[ vin[ mila Ta asupra ei \i 
asupra mea